Va atentionez ca urmeaza o confesiune destul de lunga si usor rusinoasa, urmata de rezolutie care mi-a revolutionat inceputul de an. Reteta de orez cu lapte si piersici caramelizate e un pic mai jos, dar daca vreti sa aflati cum am ajuns sa o inventez si aveti 3 minute, va invit sa cititi in continuare.
Adun atat de multe ingrediente in dulapuri, incat habar nu am ce mai am prin ele. Anul trecut a venit mama pe la mine si mi-a facut curat in bucatarie. A scos toate cutiile, pungile si pachetele expirate si mi le-a lasat pe blatul din bucatarie, sa le verific si sa le arunc. Mi-a fost rusine. Nu-mi venea sa cred cate trebuia sa arunc si cata risipa insemna asta. Am fost extrem de surprinsa sa gasesc pungi cu ingrediente expirate de cel putin un an, pe care aveam impresia ca le-am cumparat recent. Treceam prin ele, imi aminteam pentru ce le cumparasem si realizam ca multe dintre retete nici macar nu le-am mai facut. Altele erau incepute si abandonate in dulap.
Dupa episodul cu mama, am mai facut si eu o “curatenie” si am scos un sac de peste 5 kilograme de ingrediente care fie mai expirasera intre timp, fie erau transferate in pungi sau borcane pe care nu scrisesem data expirarii, fie stiam sigur ca nu le voi mai folosi. Ziua aceea m-a marcat pentru ca am fost socata sa vad cat de departe eram de imaginea din capul meu la momentul in care cumparasem toate lucrurile alea. Si nici macar nu am facut un calcul sa vad cati bani arunc la gunoi. Probabil pentru ca mi-a fost frica sa aflu.
Pasiunea mea pentru gatit si pentru a gasi retete noi amorteste de multe ori ratiunea. Nu prea ma gandesc la ce voi mai face cu restul de 900 de grame din kilogramul de faina de naut din care am nevoie de doar 100 de grame. Cumpar a nu stiu cata oara o punga de quinoa, desi am mai aruncat doua inainte, promitandu-mi ca de data asta chiar o sa o folosesc pe toata. Insist sa cumpar hrisca, desi ultima oara cand am folosit-o intr-o reteta a fost acum minim 5 ani. Iau inca o punga de seminte de pin, pentru ca niciodata nu ai destule seminte de pin. Asta pana cand rancezesc. S-a repetat scenariul asta foarte multi ani, insa anul trecut am decis ca e cazul sa schimb acest comportament.
Toata povestea asta a fost un proces de invatare, dar a avut un cost destul de mare. Acum stiu sa fac diferenta intre ingrediente care imi plac si pe care le pot folosi in mod recurent (hello, pasta!) si ingrediente care par promitatoare, dar ajung sa expire fara drept de apel, cum ar fi quinoa, mei, canepa, hrisca, orez si alge pentru sushi, sau chiar rosii uscate.
Pe langa toate ingredientele din dulapul rusinii, mai am doua locuri in care uit tot felul de alte alimente: camara cu borcane de dulceata, muraturi sau zacusca si congelatorul in care indes ca nesatula, fructe de padure, legume sau carne. Nici aici nu stau prea roz, pentru ca am gasit dulceata din 2010 sau edamame expirate de cel putin jumatate de an, insa pierderile sunt ceva mai mici. Oricum, le-am luat si pe ele in vizor. Pentru ce? Va povestesc imediat.
La inceputul anului am plecat intr-o vacanta de o saptamana, iar cand ne-am intors m-am confruntat cu doua probleme: nu mai aveam nimic in frigider si nici cu finantele nu stateam chiar bine. Cheltuielile de sarbatori, salariul din ianuarie intrat in decembrie si o vacanta destul de costisitoare organizata din scurt si-au spus cuvantul. Asa ca mi-am propus sa gatesc cu ce avea deja prin casa. Am facut o mancare de fasole din doua conserve de fasole alba si suc de rosii din camara si am prajit cativa carnati pe care ii aveam la congelator. A doua zi am facut niste lipii de casa pe care le-am umplut cu omleta, ardei copti pusi la borcan si cateva frunze de salata aproape ofilite, pe care le lasase mama in frigider. Seara, am dezghetat niste branza de burduf de la congelator, am facut mamaliga si am praijt cate un ou. Apoi, pentru ca am gasit o cutie de smantana lichida si niste parmezan, am facut paste cu sos de rosii si smantana. In weekend, am copt un dovleac spaghetti pe care il aveam din octombrie (!) in debara si l-am mancat cu un sos de rosii si parmezan.
De la o zi la alta mi-au venit din ce in ce mai multe idei inspirate din ce aveam in casa. Si atunci mi s-a aprins un beculet si mi-am spus ca n-ar fi rau sa continui asa pana cand termin mare parte din rezervele ascunse pe rafturi. Desigur, unele retete au nevoie de ingrediente proaspete si voi cumpara fructe, legume, oua, lapte sau branza, acolo unde nu nu pot sa le inlocuiesc cu altceva. Insa baza retetelor o vor constitui ingredientele pe care le am deja. Mama, sper ca esti mandra de mine! 🙂
Saptamana aceasta am facut o salata de fasole alba (de la conserva) cu sardine in ulei (tot din conserva), in care am pus un morcov ras, patrunjel, spanac baby si oua fierte. Iar ieri seara am vrut sa fac orez cu lapte. M-am gandit timp de cateva secunde ca ar merge sa pun niste dulceata, dar apoi mi-a venit o idee mult mai buna. “Ce-ar fi sa folosesc compotul de piersici?”. Si l-am folosit, dar nu oricum. Am prajit piersicile in tigaie, cat sa se caramelizeze. Apoi, am scos si cateva migdale decojite, pe care le-am maruntit si le-am presarat pe deasupra. Cea mai buna alegere!
Am intrebat aseara, pe Instagram, in Stories, daca vrea cineva sa afle reteta si vreo 60 de persoane au votat ca vor, asa ca azi am refacut orezul, l-am pozat, l-am mancat pe post de pranz si m-am apucat de scris. Mi-a luat un pic sa ajung la reteta, insa mi-ar placea sa va inspire si pe voi povestea mea, sa refolositi ce aveti prin dulapuri, camara, congelator si sa reduceti risipa de alimente. Daca vreti sa vedeti ce mai gatesc eu, postez aproape zilnic pe Instagram Stories pe @tastebazaar, iar daca va intereseaza anumite retete, le voi scrie si aici.
- 70 gr orez
- 700 ml lapte
- 2 lingurite de zahar brun sau o lingura de miere(optional)
- 2 pastai de cardamom
- un baton de scortisoara
- semintele de la jumatate de pastaie de vanilie sau o lingura de extract natural de vanilie
- un praf de sare
- 3 linguri de zeama de compot de piersici
- 6 jumatati de piersici din compot
- 30 gr de migdale decojite
- un praf de scortisoara
- Zdrobeste pastaile de cardamom cu lama unui cutit. Marunteste migdalele.
- Pune laptele, orezul, sarea, pastaile de cardamom, batonul de scotisoara si zaharul intr-o oala si pune-le pe foc mediu. Lasa-le sa fiarba in jur de 20-25 de minute. Amesteca din 5 in 5 minute, pentru a nu se lipi orezul de oala (la final, chiar mai des). Daca e necesar, redu intensitatea focului.
- Incinge o tigaie neaderenta si pune jumatatile de piersica in ea. Prajeste-le cate 3-4 minute pe fiecare parte, pana cand se caramelizeaza. Scoatele din tigaie si taiele in doua.
- Cand orezul e aproape fiert, adauga zeama de compot si amesteca bine. Mai lasa 1-2 minute la fiert si apoi opreste focul. Daca folosesti miere, adaug-o la final.
- Scoate batonul de scortisoara si pastaile de cardamom din orez.
- Pune orezul cu lapte in castroane si aseaza deasupra feliile de piersici si migdalele. Presara si un praf de scortisoara.
Praji says
Foarte fain articolul si luat aminte! Eu cu dulapurile, ingredientele si mirodeniile nu mai am probleme, insa cu gemurile și dulceturile da…
Mi se pare o super provocare sa gătești cu ce ai prin casa. Atunci realizezi de imaginație bogată ai. Right?!
Andreea says
Sa stii ca da. Eu am ramas surprinsa ce idei de combinatii mi-au venit :).
Roxana says
Super revelatie! Mi-e teama sa fac curatenie prin dulapuri, dar cred ca este cazul…multumesc pt trezirea la realitate!
Andreea says
Ma bucur ca ti-a placut ideea! Multumesc pentru comentariu!