Tarta cu spanac si smantana

Relatia mea cu spanacul nu a fost mereu una fericita. Acum cativa ani, prin liceu, am incercat sa tin o cura de slabire in care trebuia sa mananc mult spanac fiert. Da, fiert, fara nimic altceva. Si cum nimerisem in timpul iernii si pe atunci nu se gasea spanac proaspat, am mancat mult spanac la conserva. Si acum mi se strange stomacul cand ma gandesc. Intre timp m-am lamurit eu ca nici o cura de slabire nu e benefica pentru organism si ca mai bine renunt incet incet la obiceiuri alimentare proaste si incep sa mananc cat mai sanatos, incat alimentatia sa faca parte din stilul meu de viata si am reusit sa fac asta.

Insa in urma acestei experiente am ramas cu o mare antipatie fata de spanacul gatit. O lunga perioada de timp nici nu puteam sa ma gandesc ca as mai putea manca vreodata spanac.
De vreo doi ani, de cand am descoperit spanacul proaspat, lucrurile s-au schimbat. Am inceput sa il mananc in salata si sa descopar ca e chiar bun. Apoi, l-am gatit usor si l-am pus intr-un sos alb cu niste paste si treptat am acceptat din nou gustul spanacului gatit.

Acum o saptamana am descoperit ca in piete a aparut din nou spanacul si de dragul prospetimii si verdelui plin de viata, am luat un manunchi mare, fara sa stiu ce urma sa fac cu el. Apoi am cumparat niste smantana si niste urda de tara si asa a inceput sa se lege in capul meu o reteta de tarta.
De obicei fac aluatul de tarta cu ulei de rapita, insa tot de la un magazin cu produse traditionale, am luat si niste unt pe care am vrut sa il incerc.

Mi-au trebuit:

130 gr unt rece (de la frigider)
260 gr faina
un sfert de lingurita de sare
10-15 linguri de apa rece
o ceapa medie
doua linguri de ulei de masline
450 gr spanac proaspat
3 ciuperci (optional)
2 catei de usturoi
250 ml smantana
50 ml lapte
3 oua
50 gr urda (sau alt tip de branza, sau puteti sa nu adaugati branza)
o lingurita de mustar
piper
sare

Crusta se face foarte simplu, amestecand cu mainile, sau intr-un robot, untul cu faina, pana cand se obtin niste firimituri de aluat. Nu trebuie framantat prea mult, pentru a nu se incalzi untul. Apoi se adauga sarea si apa, treptat, pana cand aluatul se leaga si se omogenizeaza. Puteti folosi mai multa sau mai putina apa, in functie de cum simtiti aluatul. Formati o bila, inveliti-l in folie alimentara si bagati-l la congelator pentru a se intari. Se poate pune si in frigider, insa eu n-am rabdare sa astept 20-30 de minute.

Intr-o oala inalta se caleste ceapa taiata marunt, pana cand se inmoaie, in uleiul de masline. Apoi se adauga ciupercile taiate felii si se mai calesc 4-5 minute. Adaugati spanacul si usturoiul zdrobit si tineti pe foc pana cand spanacul scade si devine moale.

Scoateti aluatul din congelator si intindeti-l intr-o foaie de forma tavii. Eu am folosit una de 26 cm diametru. Grosimea aluatului trebuie sa fie de aproximativ 0.5 cm.
Foaia se intinde peste tava si se fixeaza bine cu degetele si apoi se inteapa cu o furculita in cateva locuri. Peste ea se aseaza o bucata de hartie de copt, in care se pun cam 300-400 gr de boabe de fasole pentru a impiedica aluatul sa creasca neuniform.
Crusta se coace la 160-170 grade cam 5-10 minute, apoi se scoate hartia cu boabele de fasole si se mai coace 5 minute. Uitati-va mereu la aluat sa nu se rumeneasca prea tare. In mijloc trebuie sa fie uscat, iar pe margini usor rumenit. Cand e gata, se scoate din cuptor si se lasa 5-10 minute sa se raceasca.

Cat se coace crusta, bateti ouale cu un tel, adaugati smantana, laptele, mustarul, sare, piper si urda. Scurgeti bine spanacul de lichid si puneti-l in compozitie, apoi turnati totul peste aluatul copt.
Tarta se coace la 160-170 de grade, timp de 30-40 de minute. Cu 5 minute inainte de a opri focul, am spart peste ea si 3 oua de prepelita. Puteti folosi oua de gaina, sau puteti sa nu puneti deloc.

 

Ce pot sa va spun e ca tarta asta este absolut delicioasa! Este cea mai buna tarta pe care am mancat-o in ultima vreme. Am mancat din ea vreo 4 zile, iar am am facut-o din nou dar fara urda si ciuperci. Este foarte cremoasa, iar spanacul este foarte gustos. Iar cand un neiubitor de spanac mi-a cerut si a doua portie, am stiut ca am dat peste o formula magica :).

Save

Save