Cu bazaarul in vacanta: Londra

Cand merg la Londra nu simt ca merg in vacanta, ci simt, mai degraba, ca ma duc acasa. Totul mi se pare familiar, iar viata de acolo e atat de compatibila cu mine, incat mereu simt ca am trait in Londra intr-o alta viata, sau ca urmeaza sa traiesc acolo in viitor. A fost a patra oara cand am vizitat-o si de fiecare data o descopar intr-un nou mod. De data aceasta mi-am propus sa o explorez mai mult ca localnic decat ca turist si in mare parte mi-a iesit. O contributie a avut-o si apartamentul in care am stat, ales prin AirBnb, in care am locuit impreuna cu doi tineri arhitecti foarte simpatici.

Nu as fi ales luna octombrie pentru o vacanta la Londra, pentru ca vremea poate fi destul de mohorata, dar in aceasta perioada, Adriene, o instructoare de yoga pe care am descoperit-o pe YouTube acum doi ani, a organizat cateva evenimente in U.K., la care mi-am dorit si eu sa fiu prezenta. Pana la urma vremea a fost perfecta, reprizele de ploaie pe care le-am prins, fiind scurte si urmate de soare, incat nici nu am avut nevoie de umbrela.

Inainte de plecare am avut foarte putin timp de organizare, asa ca nu stiam exact ce urma sa facem si unde vom manca, dar aveam o idee destul de clara ca urma sa experimentam in principal mancarea stradala. In Bucuresti  a inceput sa sa contureze acest fenomen de putin timp, insa la Londra e de mult timp la un alt nivel. Pietele au zone dedicate doar rulotelor cu mancare, ce poate varia de la specific sud-american, la fructe de mare, la burgeri, mancare vegana, sau specialitati din carne de capra sau mistret. Pe langa mancarea din piete, am incercat si cateva restaurante cu mancare etnica, in special asiatica. Toate locurile pe care le-am ales au fost niste decoperiri culinare excelente si m-au inspirat sa reproduc si acasa felurile pe care le-am mancat. In fruntea listei este un daal cu linte neagra si un cheesecake cu feta si taietei de cataif, apoi ramen, pho si ciocolata calda. Cititi mai jos si lasati-va inspirati pentru gatit, sau macar pentru calatorit :).

Restaurante

Dishoom, 22 Kingly Street (Carnaby) – Despre Dishoom am citit in tot felul de articole cu recomandari. Este locul in care te trimite toata lumea pentru mancare indiana excelenta, la preturi accesibile. Prima oara cand am vrut sa mergem, am ajuns la locatia din Covent Garden, unde deja se astepta afara, la coada. Ni s-a spus ca ar dura cam 50 de minute sa intram, asa ca am plecat sa cautam altceva. Pentru ca nu-mi ieseau din cap toate laudele aduse acestui loc, m-am documentat mai bine si am descoperit ca se pot face rezervari si ca au mai multe locatii. Am rezervat o masa intre pranz si cina, la restaurantul din Carnaby, iar cand am ajuns era chiar liber. Am ales felurile recomandate in meniu: pau bhaji (un fel de zacusca picanta cu legume), sali boti (mancare de miel, cu chips-uri subtiri de cartofi), daal cu linte neagra si unt si vreo trei feluri de painici: naan cu usturoi, roti si lipii de casa. Toate au fost delicioase, dar daal-ul mi-a ramas in minte pentru ca era foarte cremos si cu un gust placut de unt. A fost masa noastra preferata si cu siguranta vom reveni sa incercam si alte preparate. Merita, totusi, sa mergi impreuna cu mai multi prieteni, pentru a testa din cat mai multe feluri. Noi nu am reusit sa terminam tot ce am luat, mai ales pentru ca am primit din partea casei chips-uri insotite de sosuri minunate, din care am rontait pana sa vina mancarea. Merita mentionat si chai-ul casei si cocktail-ul cu gin East India Gimlet, ambele cu arome de condimente indiene.

Honey & Co., 25 Warren St. (Fitzrovia) – Un alt local recomandat din multe locuri, inclusiv de gazdele noastre. E un bistro foarte micut, cu mancare specifica Orientului Mijlociu, Ottolenghi style. Cei doi proprietari (care au si lucrat pentru Ottolenghi) au scris si o carte de bucate care a facut furori la lansare, fiind declarata cea mai buna carte de bucate a anului, de catre Sunday Times. Citisem ca e foarte greu sa gasesti o masa libera, asa ca am facut o rezervare online, undeva pe la 12 noaptea, pentru micul dejun (!) de a doua zi. Evident, a fost prima rezervare pe care am facut-o pentru un mic dejun, dar se anunta promitator. Cu asteptarile foarte ridicate, am intrat intr-o luni dimineata, in micul restaurant, cu 10 mese de cate doua persoane, ca intr-o bucatarie a unor oameni care isi cheama toti prietenii la masa. Primul contact a fost cu temperatura ridicata, aburul care iesea din bucatarie si mirosul de mancare proaspat gatita. Oamenii de acolo pareau foarte familiari cu locul si cu ospatarii si toata atmosfera te transpunea intr-o alta parte a lumii. Toate acestea au contribut la o experienta multi senzoriala foarte placuta, cu iz de “acasa”, chiar daca si acum cred ca ne mai miros hainele a mancare :). Am mancat cea mai buna si parfumata shakshuka de pana acum, un foietaj umplut cu branza si cheesecake-ul cu feta si taietei de cataif, care e felul de mancare cel mai laudat din meniul lor. Foietajul nu a fost iesit din comun, insa celelalte doua au fost memorabile. Chiar daca preturile sunt un pic mai mari ca in alte locuri de acest fel, m-as intoarce la Honey & Co. sa testez si meniul de pranz sau de cina, unde cred ca se regasesc si mai multe combinatii de ingrediente si condimente la care nu m-as fi gandit. Cat am stat acolo, am rasfoit si cartea de bucate, din care chiar am pozat cateva retete care mi s-au parut super creative si pe care am de gand sa le incerc.

Pho, 65a Long Acre (Covent Garden) – Aici am ajuns dupa esecul de a intra prima oara la Dishoom. Ajunsesem atat de infometati, incat nu mai conta prea mult unde ne opream. Desi mai vazusem restaurantul asta prin Soho, nu ne-am oprit pentru ca Madalin a spus ca el n-ar avea ce sa manance dintr-un meniu vietnamez. Dar, cum eu deja eram prea iritata de foame si oboseala, am intrat cu speranta ca macar niste taietei cu pui tot vom gasi. Pana la urma el si-a ales o salata goi bap chuoi cu floare de banan, vita, arahide si star fruit (carambola) care i-a placut atat de mult, incat m-a rugat sa o pregatesc si eu acasa. Eu am ales supa pho bo nam trung (specialitatea casei) cu piept de vita, ciuperci si galbenus de ou. Acest tip de mancare este traditionala in Vietnam si are la baza o supa fiarta foarte mult timp (10-12 ore) din oase si alte mirodenii si apoi servita cu ingrediente proaspete (muguri de soia, ciuperci, ierburi aromatice). Pentru mine a fost o supriza foarte placuta, pentru ca mai mancasem pho intr-un restaurant din Bucuresti, dar nu mi-a placut prea tare. De data aceasta supa mi s-a parut geniala. Aromata, echilibrata si in timp ce o mancam simteam efectiv cum ma simt din ce in ce mai bine. Dupa aceasta masa chiar am simtit ca raceala mea a inceput sa se vindece. The magic power of pho! 🙂

Tonkotsu, 4 Canvey St., Southbank – Dupa vizita la Tate Modern, prinsi de ploaie fara umbrela, am iesit pe stradutele din apropiere sa cautam un mic restaurant japonez, despre care citisem intr-un ghid in magazinul muzeului. Am descoperit ca localul se mutase, dar pe aceeasi straduta am gasit Tonkotsu, tot un restaurant japonez, specializat in ramen, o alta mancare pe care am incercat-o in premiera. Ramen-ul are si el la baza o supa de oase fiarta foarte multe ore, peste care se adauga diverse topping-uri. Eu am ales unul cu carne de porc, taietei de casa, muguri de bambus si ou. A fost foarte gustos, dar un pic cam gras. Am citit ca cel mai bun ramen din Londra ar fi la Bone daddies, unde din pacate n-am ajuns, dar data viitoare sigur nu-l ratez, pentru ca sunt curioasa sa-l compar cu cel de la Tonkotsu.

Mae Deli, 21 Seymour Place – Acest mic bistro este deschis de Ella Woorward (Deliciously Ella), o bloggerita din UK, care si-a schimbat stilul de viata dupa ce a aflat ca sufera de o boala de inima, pe care a reusit sa o tina sub control cu ajutorul alimentatiei, dupa ce a renuntat la alimente de origine animala si la gluten. In urma succesului pe care blogul l-a avut, si-a deschis restaurantul si a scris 4 carti de retete. O urmaresc de ceva timp pe Ella si am si incarcat cateva retete care mi s-au parut ingenioase, asa ca mi-am dorit sa ajung si la Mae Deli. Nu am reusit sa mancam acolo pentru ca la ora pranzului era plin, insa am luat un brownie cu cartofi dulci si niste “energy balls” pe care le-am si reprodus acasa.

Itsu, Stansted airport – N-as spune ca e chiar un restaurant, e mai mult un fast food cu sushi. L-am vazut in foarte multe locuri prin oras, dar pentru ca arata ca un lant foarte comercial, nu ne-am oprit. La plecare, l-am gasit din nou in aeroport si ne-am hotarat sa incercam un mix de sushi. Toate caserolele aratau impecabil si ce mi s-a parut foarte original, era faptul ca aveau pahare de plastic umplute cu ingrediente intregi pentru smoothie, pe care le mixai la casa, odata ce le cumparai, ca sa fie cat mai proaspete.

Piete si street food

Broadway market  – Aici a fost prima oprire din vacanta noastra la Londra, daca nu punem la socoteala plimbarea de pe Oxford Street din prima seara in care am ajuns. Citisem despre aceasta piata ca e foarte populara printre localnici si ca se gasesc multe locuri cu mancare buna. E deschisa doar sambata si pentru ca era destul de aproape de zona in care am stat, am mers acolo sa luam micul dejun. Intinsa pe o straduta de aproximativ 300 de metri, Broadway market e plina de standuri cu produse handmade, artizanale, alimente provenite de la ferme si mancare stradala de toate tipurile. Este mult mai linistita la Borough Market si desi e mai mica, e incantatoare. Ne-am petrecut dimineata ca niste localnici iesiti la o cafea si la cumparaturile de weekend. Aici am mancat prima data o stridie la magazinul de peste Fin and Flounder, un loc fascinant prin diversitatea de peste si fructe de mare, cu un proprietar foarte simpatic, care deschidea o conversatie cu toata lumea care ii trecea pragul. Iar stridia chiar mi-a placut, desi nu eram prea increzatoare. Tot de la Fin and Flouder, dar de la taraba lor de mancare, am mancat o alta premiera, un lobster roll (sandvis cu chifla dulce, umpluta cu carne de homar), delicios. Apoi am mai incercat un scotch egg, care mi s-a parut cam fara gust si am luat la pachet niste rocky road fudge (un fel de ciocolata de casa cu biscuiti si bezele) destul de bunut, dar cam dulce. In rest, tarabele eau pline de mancare care arata incredibil de bine: tarte, prajituri, paine artizanala cu maia, mancare persana, indiana sau salate vegetariene.

Borough Market – Cea mai cunoscuta piata din Londra este foarte ofertanta pentru orice foodie, dar dezavantajul este ca e foarte aglomerata si la un moment dat simti ca te misti odata cu multimea, fara a avea de ales. Pentru ca tarabele cu produse sunt deschise doar de miercuri pana sambata, am ajuns aici in aceeasi zi cu vizita la Broadway Market, asa ca dupa micul dejun in piata, a urmat si pranzul in piata. Am pierdut vreo jumatate de ora in magazinul de condimente Spice Mountain, fiind fascinata de diversitatea produselor. Apoi m-am plimbat printre magazinele cu legume si fructe, incercand sa descopar ingrediente noi, iar la final am mancat o delicioasa kafta de capra de la Gourmet Goat (must try, daca ajungeti pe acolo), un pad thai si clatite de cocos de la Khanom Krok (street food thailandez) si ne-am incalzit cu un cidru fiert.

Camden Market – Camden e o piata imensa, cu nenumarate buticuri cu tot felul de produse, cu multe kitsch-uri, dar unde gasesti si produse handmade foarte creative. Pe langa asta, zona de street food, Kerb, aduna cele mai ingenioase rulote cu mancare etnica. Noi am ales sa stam la rulota la care era cea mai mare coada, cu mancare velezuelana (Arepazo Bros), de unde am luat o arepa de porumb umpluta cu vita, pui, branza si fasole neagra. Eu pofteam dupa niste fructe de mare prajite, pe care le vazusem pe instagram, dar portia a fost atat de mica, incat m-am mai oprit si la standul columbienilor, de unde am luat o ditamai farfuria cu pui in sos, cartofi copti, guacamole, salata de varza si banana plantain prajita. Preturile sunt intre 6 si 10 lire si mancarea e delicioasa.

Portobello Market –  Aici am ajuns intr-o zi in care piata nu era foarte animata, dar ne-am oprit sa luam micul dejun la Gail’s artisan bakery. Cand am ajuns noi nu am gasit masa libera si era plin de localnici. Am ales o portie de scrambled eggs pe paine prajita si oua ochiuri cu bacon. La final am plecat cu un scone cu afine, abia scos din cuptor, pe care l-am impartit mai tarziu cu o lebada in Kensington Gardens.

Cafenele si cofetarii

Dominique Ansel Bakery, 17-21 Elizabeth St, Belgravia – Dominique Ansel e un cofetar francez, stabilit la New York, faimos pentru inventarea cronut-ului, o combinatie intre croissant si gogoasa, care a revolutionat lumea patiseriei. De curand si-a deschis o locatie si la Londra si era unul din putinele locuri in care stiam ca trebuie sa ajung. Am mers mult ca sa ajungem aici, fara sa avem alta treaba in zona Belgravia si am stat la coada jumatate de ora, ca sa aflam ca nu mai au cronuts pentru ca le fac doar in prima jumatate a zilei. Asta a fost prima dezamagire. A doua a fost dupa ce am gustat cele doua prajituri alese (o tarta cu lime si una cu miere), care aratau minunat dar care nu m-au impresionat deloc prin gust. Cheesecake-ul de la Honey & Co. a fost mult mai ingenios si gustos. Pentru 6 lire prajitura chiar nu s-a ridicat la asteptarile mele.

E5 Bakehouse, 395 Mentmore Terrace – Aceasta brutarie – cafenea este foarte aproape de Broadway Market, chiar langa statia de metrou London Fields, unde ne-am oprit dupa vizita la piata. O atmosfera foarte placuta, cu multi tineri, localnici, care venisera pentru micul dejun si cafea. In spatele tejghelei se vedea zona de brutarie, unde se framanta si cocea painea proaspata. Am mancat un carrot cake foarte bun si am baut o cafea excelenta.

Paul A. Youg, 143 Wardour St, Soho – O ciocolaterie despre care citisem ca e faimoasa pentru ciocolata calda pe care o fac cu apa si nu cu lapte (pentru a accentua gustul ciocolatei), in care iti poti adauga tot felul de condimente. Eu am ales sare, nucsoara si cardamom si a fost divina. Cea mai buna ciocolata calda pe care am baut-o vreodata.

Carpo, 16 Piccadilly – Nu e nici cafenea nici cofetarie, dar are o varietate foarte mare de nuci si seminte foarte proaspete, care arata incredibil de bine. Vand si cafea vrac si ciocolata artizanala.

Alte locuri pe care le-am vizitat si merita explorate pentru ca nu sunt pline de turisti si iti ofera o alta fata a Londrei: Regent’s Park, unde am vazut lebede negre si ne-am plimbat pe trotuare impreuna cu gaste si alte pasari, libraria Hatchard’s (cea mai veche librarie din Londra, deschisa in 1797), unde m-am pierdut vreo ora numai printre rafturile cu cartile de bucate, Union Chapel, unde se organizeaza concerte cu artisti locali si Temple Church, unde duminica se tine o slujba in cadrul careia canta un cor de barbati si baieti foarte talentati.

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save