Un weekend la vila Leonida

In perioada aceasta extrem de aglomerata si mult mai stresanta decat mi-as fi imaginat vreodata ca va fi, cumva astrele s-au aliniat si am primit ocazia de a lua o pauza cateva ore. Intr-una din zile, Alina de la Propaganda mi-a trimis o prea frumoasa invitatie de a petrece un weekend la Vila Leonida din Busteni. Cateva zile m-am intrebat daca nu cumva a gresit adresa pentru ca parea prea frumos sa fie adevarat, apoi am numarat orele pana la weekend-ul cu pricina, visand la 2 zile departe de cutii, vizite la IkeaHornbachBricoKikaDedeman si zeci de telefoane pe zi. Uff, mutatul nu e asa idilic cum credeam, dar despre asta intr-un episod viitor.

Dupa multe anticipari de genul “de azi intr-o saptamana”, “peste doua zile”, “maine pe vremea asta…”, a venit si mult asteptata zi de sambata cand ne-am pornit cu microbuzul pana la Busteni. A fost o zi absolut perfecta de toamna care ne-a pregatit numai bine decorul in care ne-am instalat timp de 24 de ore. Cand am ajuns in curtea Vilei Leonida, cu totii am oftat adanc, dorindu-ne sa avem parte de acea priveliste, mai mult de doua zile. Ne-am instalat in scaunele comode si acolo am ramas vreo patru ore, incantati de peisajul din fata ochilor.

Intre timp, am fost rasfatati cu niste gustari de la ferma Plaiul Talii, unde se prepara produse lactate si din carne in mod natural, prin metode traditionale. Pentru ca eram destul de infometata si furata de peisaj, n-am retinut ce am gustat, insa va asigur ca totul a fost foarte bun. Vestea buna este ca ferma are un magazin de desfacere si in Bucuresti, in Piata Rosetti, unde imi propun sa ajung in curand.

De la domnul Stama care ne-a povestit despre ferma si produsele sale, am aflat ca pentru a putea simti cat mai bine gustul cascavalului, este bine sa il scoatem din frigider cu 20 de minute inainte de a-l consuma. Uite asta nu stiam si voi aplica, sa vad daca se confirma :).

Cat ne-am mai invartit si am mai sorbit dintr-un pahar de afinata, am cunoscut si alti bloggeri tare draguti. Mi-a facut mare placere sa stau de vorba cu Sabina, Anca, Stela si Ioana si abia astept sa ne reintalnim si cu alte ocazii. Eu va recomand sa le cititi blogurile caci sunt pline de articole interesante. Intre timp au ajuns si Mihai insotit de Elena si Miruna si Ana cu Mihai si Iepu.
Dupa ce am pozat intens si din toate unghiurile privelistea de vis, am intrat cu totii in Vila Leonida si ne-am asezat la masa. De unde nu ne-am mai ridicat timp de vreo 6 ore :).

Pentru fiecare fel de mancare ni s-a pregatit cel putin un tip de vin unul mai deosebit decat altul. Cel care m-a dat pe spate a fost Busuioaca de Bohotin din gama Domenii, care a insotit desertul. A fost singurul din care nu doar am degustat, ci am baut intreg paharul. Vinurile acestea deosebite se pot gasi in magazinele specializate (unul din ele se afla in Carrefour Baneasa), in reteaua HoReCa si in Metro Baneasa. Sigur voi face o vizita sa-mi iau si eu o sticla de Busuioaca, caci mi-a placut mult de tot.

Cum la vinuri nu ma pricep atat de mult, mai bine trec la atractia principala a serii pentru mine, mai exact, mancarea :).

Vila Leonida are si un restaurant numit La Cerdac, iar bucatarii acestuia ne-au pregatit o gramada de bunatati, multe preparate cu ingrediente crescute in gradina vilei sau culese din padurile din apropiere (niste ciuperci foarte bune).
Am inceput cu un mousse orange (somon, branza de capra, arpagic), mini tarte (icre, lamaie verde) si transa de vitel cu jeleu din vin rosu cu jardin delice  (legume tinere, smantana, sos béchamel). Pentru ca nu stiam ce urmeaza, am mancat tot pentru ca a fost foarte bun. Jeleul de vin a fost chiar deosebit.

Au urmat, spre surprinderea mea, doua feluri principale: berbecut cu sos de legume, ardei copti si cartofi la cuptor si vitel  la cuptor cu glazura de miere, boabe de coriandru si de mustar cu garnitura de ciuperci de padure. Ambele au fost excelente dar cred ca vitelul a fost usor mai special datorita crustei.

La final am primit o portie mare de tort Leonida, cu multa ciocolata, nuci caramelizate si afine proaspete. A fost delicios, desi eu nu ma dau in vand dupa deserturile cu ciocolata. Insa combinatia cu afine a fost foarte potrivita si a mai compensat putin dulceata si grasimea ciocolatei.

Spre finalul cinei am avut parte de o prezentare foarte frumoasa facuta de doamna istoric Monica Neatu de la Fundatia Calea Victoriei. Doamna Neatu ne-a povestit despre familia Leonida si mesele regale interbelice. Un lucru interesant pe care l-am aflat a fost ca Gheorghe Leonida, sculptorul familiei, a sculptat capul statuii a Mantuitorului din Rio de Janeiro, lucrand in atelierul sculptorului Paul Landowski, cel care a realizat statuia. Cat despre mesele regale, mi-au ramas in minte denumirile date felurilor de mancare “Parfait Castelul Peles”, “Dorinta regelui” (boboc de rata) si cea care ne-a facut pe toti sa zambim – “Inghetata bombe Marasesti” :). Retetele nu erau sofisticate, insa nu se sfiau sa manance lucruri destul de grele – foie gras, carne de porc sau sosuri pe baza de unt.

Credeti ca s-a terminat aici? Ei bine, nu! Dupa cina, am avut parte de un foc de tabara langa care am avut platouri de branzaturi cu nuci, struguri si sampanie. Ne-am dat dusi abia dupa miezul noptii pentru ca n-am fi vrut sa se termine ziua aceea minunata.
A doua zi, dupa micul dejun, ne-am retras spre casa, caci multe treburi ne asteptau. Sper din suflet sa ajung din nou la Vila Leonida, sa ma relaxez si sa ma bucur de natura si de locul acela minunat, ingrijit cu drag de familia Drula, care a avut grija sa ne simtim perfect.