In sfarsit mi-am facut curaj sa povestesc despre mica vacanta in Sicilia. Mi-a trebuit putina autoincurajare pentru ca stiu ca urmeaza sa scriu destul de mult, dar n-am mai vrut sa prelungesc starea de lene pentru ca riscam sa nu-mi mai amintesc nimic :P.Noroc cu pozele :D.
Evident ca aceasta istorisire va avea un iz culinar, dar pana la urma asta a si fost un reper al excursiei :D. Am plecat cu ideea fixa de a ma intoarce cu faina de migdale, martipan si cateva legume locale si asta am si facut :).
Sicilia este o regiune din sudul Italiei cunoscuta pentru vulcanul Etna, Palermo, Marsala, prietenii europeni ai lui Al Capone 🙂 si portocale. Mi-o imaginam ceva mai idilica decat am gasit-o, dar tot a fost o experienta frumoasa.
Catania e autentica. Nu e un oras locuit de turisti, asa cum par destinatiile populare. Nu gasesti nici un artificiu facut pentru a-ti lua ochii si banii. Nu este si parca nici nu vrea sa fie prea tourist-friendly. Am vazut un autobuz turistic si muuulte indicatoare pentru hoteluri dar in rest, fiecare zi se deruleaza in clasicul stil italian. In haos, galagie, siesta (mult prea prelungita) de dupa amiaza si mese mari cu familia si prietenii.
Taormina a fost cea mai apropiata de imaginea pe care mi-o creasem despre Sicilia. Marea albastra, stradute inguste, cladiri vechi, tarabe cu suveniruri, oameni veseli si relaxati, pahare de vin pe mesele teraselor inundate de soare, Etna alba si fumeganda in departare si “That’’s amore” ca fundal muzical.
Aici ne-am oprit si noi la un pahar de vin rosu si un “perfetto di ricotta di capra con caramello all’arancia”, adica o crema de ricotta de capra cu caramel de portocale.
Teatro Greco, Taormina
Cred ca n-am prins Siracusa intr-o zi prea buna :). Era plictisita si pustie. Cateva locuri si cladiri frumoase, dar dupa 4 ore imi doream sa ma intorc in haosul din Catania :). La un moment dat, mergand pe strazile neanimate, cu magazinele inchise aveam impresia ca am gresit destinatia, si ca acela cu siguranta nu era un oras turistic. Dupa ce am iesit din centrul istoric, unde mai vazusem cateva grupuri de turisti (mai mult elevi), am mai gasit doar doi turisti rataciti pe care i-am si imortalizat :)).
La pranz ne-am oprit la ne-am oprit la restaurantul “Sicilia in tavola” (via Cavour 28), unde se pregatesc doar paste proaspete. Am ales Spaghetti alla Siracusana, adica spaghetti cu ansoa, usturoi si pesmet si Spaghetti alla Siciliana , adica spaghetti cele cu vinete, sos de rosii si ricotta. Au fost ambele gustoase si s-au potrivit perfect cu vinul Inzolia-Chardonnay.
Inainte sa plec din tara, m-am interesat pe net despre preparatele specifice siciliene si am gasit cateva pe care le-am si incercat:
– arancini di riso (chiftele prajite de orez umplut cu diverse ingresiente (spanac, carne tocata, branza) si dat prin pesmet ) . Au fost ok, dar nu as face o pasiune :), poate si din cauza prajelii…
– cannoli (rulouri crocante umplute cu ricotta si decorate cu fistic). Am mancat din doua locuri. Unul n-a fost iesit in evidenta cu nimic, dar al doilea a fost delicios. De aici concluzia: daca nu va place un fel de mancare, incercati-l si a doua oara, in alta parte :).
– pasta alla norma (diferite feluri de paste cu vinete, rosii, busuioc si ricotta). Mi-au placut, dar nu mi s-au parut foarte deosebite.
– cassata/cassatina (pandispan umplut cu crema de ricotta si acoperit cu pasta verde de migdale). O prajitura ‘pufoasa’ si aromata. Buna! 😀
– tiramisu-ul pe care l-am incercat n-a fost mai bun decat ce am mai mancat pana acum
– si bineinteles, pizza. Am mancat in (doar) doua locuri pizza. Prima a fost ok, cu un aluat crocant, suc de rosii, mozarella si prosciutto.
Dar a doua…a doua a fost intr-adevar ce ma asteptam de la o pizza italiana.
Si aici simt nevoia sa detaliez :). Restaurantul la care am fost se numeste RossoPomodoro si este situat pe via Euplio Reina 13, aproape de piata Universitatii din Catania. Este un restaurant cu specific napoletan, adica cu retete direct de la mama pizzelor – Napoli.
Cand am deschis meniul…surpriza! Nici o pizza nu avea vreun nume cunoscut. N-am gasit nici “Margherita”, nici “Prosciutto Crudo e funghi”, nici “Hawaii” :)). In schimb, am vazut pizza “Angrisella”, “Nocerina”, “Fiaschetto” si “Baianese” cu niste ingrediente deosebite: anghinare, crema de ciuperci si trufe, ricotta de bivolita, cartofi, capere. Am ales totusi, o Massese. Doar cu sos de rosii, mozarella, salam picant si busuioc.
Cum aluatul si sosul bine preparate fac dintr-o bucata de paine cu rosii, o pizza reusita, Massese a fost cea mai buna pizza pe care am mancat-o.
M-a determinat sa caut retete de pizza adevarata si sa nu ma mai multumesc doar cu niste aluat de paine cu multe topping-uri care n-au nici o legatura intre ele :).
La desert am ales Caprese. Tort de migdale, cacao si ciocolata cu inghetata din lapte de bivolita si frisca. Deci exista si desert Caprese si e chiar delicios (poate afla si baiatul din reclama de la Orange :P). Textura tortului, destul de asemanatoare cu cea a tortului meu cu portocale rosii, tot din faina de migdale, a fost perfecta pentru combinatia cu inghetata si frisca.
Mi-a parut tare rau ca am descoperit restaurantul asta chiar inainte de plecare, ca altfel mancam numai acolo. Vestea buna e ca nu se gaseste doar in Catania. Exista RossoPomodoro in multe orase din Italia, dar si Londra si alte orase din lume.Gasiti toate locatiile pe site-ul lor http://www.rossopomodoro.com.
In piata Duomo din Catania am gasit cofetaria Prestipino, de unde mi-am luat canolli (aia buni :)) , cassatina, baba cu rom, tiramisu si martipan. La ei am intrebat si de faina de migdale dar nu aveau. In schimb, un domn foarte dragut mi-a zis sa revin a doua zi sa merg cu el la piata, la un magazin unde puteam gasi. Asa ca, miercuri dimineata am facut cunostinta cu dl Pellegrino si magazinul sau de condimente, nuci, seminte & co, Le delizie.
Am luat aproape un kg de faina de migdale, pesto de fistic, oregano uscat, rosii uscate la soare, fragute proaspete si am primit din partea casei o mana de migdale proaspta scoase din cuptor. Cand i-am povestit ca in Romania nu se gaseste faina de migdale si multe din specialitatile pe care le aveau ei, domnul Pellegrino a fost foarte dragut, mi-a dat cartea de vizita si mi-a spus ca imi poate trimite oricand un colet cu ce imi doresc :).
Ma gandesc serios sa mai comand peste vreo luna inca un kg de faina de migdale, capere in sare si niste cerneala de sepie :D. Deci daca isi mai doreste cineva, ceva condimente deosebite, va rog sa ma anuntati, poate fac rost si de o lista de produse :P.
Am vizitat apoi piata de peste. Oau! Cat peste! L-as fi luat pe tot acasa :). Aveau oamenii aia toate speciile de pesti, melci si de fructe de mare. As vrea sa fie un loc in Bucuresti de unde sa pot alege ce peste proaspat vreau eu, diferit de tot ce (in mare parte) se importa in magazinele noastre in prezent.
Si apoi carne, branzeturi, legume si fructe….cat vedeai cu ochii. Anghinare, conopida mov, sparanghel, portocale rosii, capsuni….tarte, cheesecake-uri, mousse-uri….ups, asta era continuarea mea fantezista despre ce as fi facut din ele chiar atunci :P.
Am plecat din Sicilia cu 10kg in plus la bagaj, cu multe idei de retete si cu imaginea unei pizza perfecte 🙂 . Nu cred ca ma voi intoarce curand, dar cu siguranta voi pune la cale alte excursii in Italia macar pentru pizza aia…:)
Bogdan says
Ce mai avea domnul prin stoc? Faina de migdale iti poti face cu usurinta – le decojesti oparindu-le si le bagi in blender.
In rest, faina mancarea, locurile si postul. Musai trebuie sa vizitez si eu cat de curand.
Andreea says
avea foarte multe lucruri interesante,dar nu le tin minte exact.tot felul de nuci,seminte,sosuri,gemuri si cereale.
despre faina de migdale diy am scris si eu in postul cu tortul de migdale.
pe mine sicilia nu m-a impresionat foarte tare, cred ca data viitoare in Italia voi merge in Toscana sau chiar la Napoli.
Alexandra says
Sunt superbe pozele! mi-as dori sa vizitez Sicilia
Andreea says
multumesc :).eu nu prea as recomanda Sicilia.cred ca de aceeasi bani poti merge in locuri mult mai frumoase cu activitati mai diversificate.dar merita sa experimentaezi ca sa poti compara 🙂
Adelina says
Făină de migdale găsești aici:
http://suplimente.ro/grasimi-sanatoase/faina-de-migdale-283g.html
Și am mai văzut și în alte magazine naturiste/bio.
Roșii uscate simple (nu în ulei) am văzut în mai toate plafarurile în care am intrat mai mult sau mai puțin întâmplător. Ultima dată în plafarul din Cora Lujerului și în plafarul Natura Plant – din P-ța Unirii (lângă Hanul lui Manuc). Și cred că și în hala veche din Obor.
Uite și un link:
http://naturaplant.ro/produse/4075/Legume_bio_dezhidratate-tomate
Eu mi le pregătesc singură în fiecare vară, le usuc la soare pe balcon.
Capere găsești în supermarketuri: Kaufland, Mega Image, Stock Market…
Marțipan în Mega, Ki Life (P-ța Amzei)…
Am văzut și cerneală de sepia undeva, dar îmi scapă acum.
Deci le găsești și în România trebuie doar să scotocești puțin. 🙂
Anul trecut mi-am luat și eu anason stelat din Italia. Foarte încântată că nu găsisem prin Buc. Apoi a apărut și la noi în diverse magazine de condim.
Andreea says
Multumesc mult, Adelina, pentru toate ponturile!De unele mai stiam si eu :).
Rosii uscate mi-am luat chiar azi de la un stand de seminte si condimente din Piata Crangazi.Dar nu-s deloc la fel cu alea din Italia.
Chiar daca se mai gasesc si la noi unele produse, tot e frustrant ca nu stim pe unde si ca tre sa le cautam mult.Si asa e in Bucuresti, in provincie chiar nu cred ca se gasesc unele “specialitati” :(.