Am descoperit Atena pentru prima oara in primavara trecuta si am fost foarte placut surprinsa de peisajul culinar de acolo. Si nu vorbesc doar de mancarea greceasca, ci de multitudinea de restaurante si fast food-uri cu tot felul de influente asiatice, mediteraneene, sud americane si multe altele.
De data aceasta am ajuns si la piata centrala, unde ratasem ocazia anul trecut. Locurile in care am mancat acum au fost chiar mai spectaculoase decat cele de la prima vizita si deja ma gandesc la urmatoarea. Pe langa obiectivele turistice pe care le poti bifa intr-o zi, doua, Atena este o destinatie foodie perfecta.
Desigur, n-as fi putut descoperi toate locurile acestea de una singura si sunt super recunoscatoare prietenilor nostri, care ne-au plimbat peste tot si nu ne-au lasat sa respiram prea mult intre doua mese. Miha, Razvan si Cosmin, daca cititi asta, sunteti cei mai tari consultanti culinari, ati putea chiar sa organizati niste food tours in Atena:D.
Dupa vacanta asta m-am intors cu noi standarde in ceea ce priveste mancarea greceasca, dar si cu idei de retete. In cateva zile dupa ce m-am intors, am si facut o portokalopita, pentru ca nu o sa mai dorm linistita pana nu reusesc sa replic aceasta prajitura asa cum o fac cei de la Yiasemi. A iesit foarte buna, dar inca nu e chiar la fel. Mai testez si apoi va dau de stire.
Restaurante
Am aplicat practica pe care am invatat-o anul trecut si am comandat de fiecare data mai multe feluri, din care a mancat toata lumea de la masa. E ideal sa mergi la restaurant in cat mai multe persoane, ca sa poti testa diverse preparate din meniu. In Grecia e un lucru foarte comun si nu se uita nimeni ciudat daca faci asta.
Aster, Troon 48, Atena
Aici ne-am oprit pentru prima masa in Atena. E un restaurant cu specific cretan, foarte micut, cu mancaruri de tip small plates. Noi am ales o salata de sfecla cu branza si nuci, cartof copt umplut cu ceapa caramelizata si bacon, foietaj cu branza si miere, dakos cu iaurt grecesc, avocado si rosii, biftec de oaie umplut cu ceapa caramelizata si ciuperci, servit cu piure de cartofi cu verdeturi.
Am fost pur si simplu fascinata de felurile lor de mancare. Dakos-ul, care are la baza o paine cretana de orz, uscata, mi s-a parut genial. Combinatia cu iaurt si avocado a fost mi-nu-na-ta. Mi-am luat niste paine din asta si acasa si am si facut o portie cand m-am intors. Ne-a mai placut in mod deosebit si biftecul, care era fraged si suculent si a fost apreciat si de persoanele care nu mananca in mod normal carne de oaie. Oricum, tot ce am mancat s-a ridicat peste asteptari si a fost delicios.
Yperokeanio, Chatzikiriakou Marias 48, Piraeus, Atena
Sau acel loc ramas in istorie ca “restaurantul in care am mancat cea mai buna masa cu fructe de mare ever”. Locul arata destul de dubios, chiar radeam cu prietenii nostri ca in mod normal, n-am fi intrat intr-un restaurant atat de invechit si oarecum neingrijit. Dar adevaratele descoperiri foodie se fac in locurile cele mai neasteptate.
Initial am facut rezervare pentru ora 2, dar am ajuns undeva in jurul orei 3.30 si era plin. Lumea inca manca pranzul. Pentru ca batusem ceva drum pana acolo, nu ne-am dat batuti si am insistat la personalul restaurantului sa ne gaseasca o masa. Dupa vreo 45 de minute de asteptare, ne-am asezat si a inceput ospatul. Am comandat o salata cu branza si capere, scoici, caracatita la gratar, calamari prajiti, midii cu sos si feta, sepie la gratar cu sos de tahni, sardine si risotto cu cerneala de sepie.
A fost epic, atat pot sa spun. Acum ca ma gandesc, imi vine sa plang gandindu-ma cat timp o sa mai treaca pana repetam experienta. Daca ajungeti acolo, va rog eu sa nu ratati caracatita si sepia. In top trei, mai intra si sardinele care erau atat de cremoase, ca se topeau in gura.
Cand am plecat, unii clienti care erau acolo inca de cand am ajuns, tot nu se ridicasera de la masa. Inteleg ca e destul de normal pentru ei sa mearga la pranz dupa ora 1 si sa stea ore intregi la restaurant.
Mystikos kipos, Karaoli Dimitriou 21, Chalandri, Atena
Cand am intrat in restaurant, pe toate mesele era o farfurie mare cu un cotlet de porc feliat, care arata demential. Evident ca am comandat unul si pentru noi. Am mai ales niste salate bune, bile de branza cu gem de vinete (minunat) si un fel de musaca delicioasa.
Mavro Provato, Socrates and Zaimi 2, Melissia, Athena.
Ultima cina din Atena, a fost punctul culminant al vacantei. Prietenii nostri ne-au dus la Mavro Provato (Oaia neagra) o taverna dintr-un cartier al Atenei, unde ne-am facut de cap. Au discutat ei cu ospatarul sa ne pregateasca un meniu care sa se incadreze in 80 de euro, cu tot cu vin, care sa contina cele mai reprezentative feluri de mancare ale restaurantului.
Am primit: pasta de fasole fava, salata de vinete, salata cu rosii si branza, halloumi la gratar, foietaj cu branza si pastrama, lahmachun, cuiburi de taitei umplute cu ciuperci, boyourdi (piure de vinete cu carne de vita), pilaf de orzo cu legume, porc in sos de mustar si carne de miel in pergament. Nu, nu am fost 10 oameni la masa, nici macar 6. Am mancat toate astea in 4 si simteam ca plesnim la propriu. Nu stiu ce a fost in capul nostru cand am comandat si desert.
Totul a fost excelent, dar in topul meu au intrat lahmachun-ul, foietajul cu branza si pastrama si bouyourdi-ul de vinete.
Mavro Provato e un restaurant care merita o vizita, iar daca nu ajungeti la taverna din Melissia, incercati locatia din Arrianou 31, care e mai aproape de centru.
Different beast, Kassaveti 19, Kifisia, Atena
Different beast a fost o surpriza foarte placuta chiar inainte de plecare. Aveam in plan sa mancam la un fast food mexican, insa se deschidea la ora 1 (programul magazinelor si restaurantelor din Atena sunt un mister), asa ca a trebuit sa gasim un alt loc pentru pranz. Prietena mea mi-a recomandat acest loc si imediat cum am intrat, m-am indragostit. Este amenajat in stil nordic, usor industrial, iar atmosfera e foarte placuta. L-am asemanat cu Frudisiac-ul din Bucuresti, inclusive din punctul de vedere a meniului.
Am mancat o shakshuka foarte buna si ou prajit pe paine cu maia, cu avocado, feta si sriracha. Cafeaua este de asemenea, foarte buna, iar eu am ales un turmeric latte cu ghimbir, care mi-a placut maxim. La fel, la cateva zile dupa ce m-am intors, l-am reprodus si acasa. Langa bauturile calde am primit cate un biscuit cu ciocolata delicios. Madalin a fost fermecat de el, asa ca, dupa cateva zile, le-am scris celor de la Different beast si le-am cerut reteta :). Au fost foarte draguti si mi-au trimis-o, iar eu, bineinteles ca am facut-o rapid. Eu nu prea sunt cu biscuitii, dar astia chiar sunt speciali.
Piata centrala Varvakios, Athinas 42
Anul trecut am plecat din Atena cu regretul ca n-am ajuns la aceasta piata despre care tot auzisem. Cred ca imi facusem o impresie un pic exagerata in ceea ce priveste proportiile pietei, asa ca am ramas un pic dezamagita cand am ajuns acolo. Are, intr-adevar, o zona foarte mare de macelarie si de pescarie, insa zona de fructe si legume, care se afla peste drum, este foarte limitata. Fata de toate pietele prin care m-am plimbat, mi s-a parut foarte mica si cu o oferta cam redusa. Ce-i drept, era ianuarie si varietatea nici nu avea cum sa fie prea mare.
In zona pietei sunt si foarte multe magazine cu seminte, nuci si condimente varsate la preturi accesibile. Am ajuns si la un magazin specializat in pastrama, Miran, de unde mi-am cumparat un sumac foarte parfumat si paprika afumata.
Cefenele, cofetarii si gelaterii
Yiasemi
Inainte sa plecam la Atena am inceput sa fac numaratoarea inversa pana cand voi ajunge din nou la Yiasemi si voi manca portokalopita lor geniala. Am revenit, am mancat si am plecat rostogolindu-ne. Pe langa portokalopita, am mai luat o tarta cu lamaie si o prajitura cu lapte.
De data aceasta am stat inauntru, unde era o atmosfera ca intr-o cabana de munte, luminata de lumanari si de semineu. Bucataresele gateau in bucataria semi deschisa de langa noi si o tava cu o placinta statea la cald, pe o plita de langa masa noastra. Fix ca la bunici, la tara, cu tot cu mirosul de mancare in haine, la pachet. Cozy, homey and lovely :). I-am intrebat de reteta de portokalopita, dar ne-au spus ca e secreta. Ceea ce inseamna ca voi testa toate retetele pe care le gasesc, pana cand nimeresc macar pe aproape. Wish me luck :).
Petit fleur, Ag. Theodoron 4, Kifisia, Atena
O cafenea micuta si cocheta, decorata in stil vintage, unde am stat la o ciocolata calda si o felie de tort. Au mai multe locatii prin oras si e un loc simpatic, foarte popular printre localnici, se pare, pentru ca mai mereu e plin.
Crème Royale, Athinas 37 (foarte aproape de piata centrala)
Pentru ca vara trecuta nu am reusit sa mananc o bougatsa buna in Salonic, am ramas cu pofta asta si am tot cautat patiserii specializate in aceasta placinta traditionala. La Crème Royale am incercat o bougatsa cu crema de vanilie si a fost ok. Dar tot nu se compara cu cea pe care o mancam pe plaja in Thassos.
Bougatsadiko, Pl. Iroon 1
Tot in cautarea bougatsei perfecte, am ajuns si la Bougatsadiko. Am incercat una cu feta si una cu vanilie.
Stamou, Leoforos Pentelis 139, Chalandri
Aceasta gelaterie de cartier ne-a fost recomandata de prietenii nostri, care ne-au si dus in vizita intr-una din seri. Am gasit o inghetata buna, cu niste arome interesante, dar n-as spune ca a intrat in topul meu personal.
Le Greche, Mitropoleos 16
Ca tot veni vorba de topul meu personal, inghetata de la Le Greche e in top 3 ever. Cam tot ce am incercat a fost divin, iar preferata mea ramane ricotta cu Aperol. De data asta nu o aveau, pentru ca o pregatesc doar in sezonul de vara, insa am incercat castane, fistic si mandarine.
Street food
Falafellas, Aiolou 51, Atena
Anul trecut am incercat falafelul de la Not just falafel, dar de data asta am ajuns la mult laudatul Falafellas. Vestea buna e ca Falafellas este cu 3 clase peste Not just falafel. Vestea mai putin buna, e ca am ratat ocazia sa mancam mai des la Falafellas. Falafelul lor (varianta pocket) este to die for. Putin picant, cu legume coapte, iaurt si sos de rosii, e genial. E de bifat, cu siguranta!
O Kostas, Pentelis 5, Atena
Despre souvlaki-ul lui Kostas scrie peste tot pe internet ca e cel mai bun din Atena. Voiam sa il incerc de data trecuta, dar cand am ajuns noi (pe la 4 dupa amiaza) era inchis. Acum s-a intamplat sa fim prin preajma si am incercat sa vedem daca e deschis. Pentru ca era in jurul pranzului, era deschis si era destul de multa lume la coada. Din pacate, souvlaki-ul nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor si nu am inteles de unde tot hype-ul din jurul lui. Aici sigur n-as mai baga inca o fisa.
Pe final, va las cateva sfaturi pentru explorarea culinara a Atenei. In primul rand, verificati programul magazinului/ restaurantului. Este foarte posibil sa fie inchis chiar si intr-un interval in care nu v-ati putea imagina. Nu am reusit sa inteleg logica din spatele programului grecilor si cred ca nici nu merita efortul. Doar atat retineti, verificati programul. Daca vreti neaparat sa mancati intr-un anume loc, faceti rezervare. Better safe, than sorry. Inca un lucru si gata, in Grecia inca se mai fumeaza in spatii inchise, implicit si in restaurante. Luati si asta in calcul daca vreti sa mergeti cu copiii, sau daca aveti ceva probleme cu acest aspect.
Si o ultima poza frumoasa, care nu e din Atena, dar e pe aproape. Templul lui Poseidon din Suonio, un loc minunat, perfect de vizitat daca deja ati vazut tot ce era de vazut in Atena. Daca ajungeti acolo, stati la o cafea la terasa de la intrare, comandati o placinta cu mere si bucuratii-va de peisaj.
Denisa says
Draga mea, vreau să îţi mulţumesc pentru acest articol! Acum vreo 6 luni am vizitat Atena şi datorită lui am avut parte de o experienţă culinară extraordinară. Practic, ne-am transformat în turişti culinari şi tare ne-a mai plăcut! :)) Acum m-am pus să scriu şi eu articolul despre călătoria noastră la Atena şi mi-am dat seama că nu ţi-am lăsat nici un semn de mulţumire! Sper că nu este prea târziu nici acum ! 🙂
Andreea says
Wow, Denisa, ce ma bucur! Am citit acum articolul tau zambind mai tot timpul. Intr-adevar, Atena nu e cel mai fermecator oras, insa daca stii unde sa mananci, ramai cu niste amintiri fabuloase. Ma bucur ca ati prins loc la Yperokeanio, eu m-as intoarce numai pentru o masa acolo. Iar portokalopita de la Yiasemi e chiar cea mai buna pe care am mancat-o in Grecia. Multumesc tare mult pentru comentariu, cand vine un astfel de feedback sunt motivata sa scriu in continuare despre aventurile mele culinare :).