M-am intors din concediu. Dupa doua saptamani de plimbat pe alte meleaguri am iesit din ritm. Parca am plecat de doua luni, dar totusi vacanta a trecut mult prea repede. Am o ciudata senzatie de instrainare si parca nici bucataria nu-mi mai e familiara. Si in toata modificarea asta de ritm, m-am pricopsit si cu o raceala. Caci cateva mii de kilometri de mers cu aerul conditionat in masina plus inghetata nu au un rezultat prea fericit pentru gat. Dar ce inghetata…Dar despre asta va voi povesti putin mai tarziu.
Pana ma recalibrez eu, cred ca un lucru bun ar fi sa incep sa va spun ce descoperiri am facut in vacanta aceasta. Ca sa aveti un preview, am bifat in ordine: Cluj, Viena, Praga, Cesky Krumlov si Budapesta.
Am vrut sa fie o vacanta mai relaxata ca altele, asa ca n-am mai planuit fiecare minut si nici n-am facut cautari febrile pe net inainte sa plec dupa locuri de maxim interes turistic si (mai ales) culinar, caci oricum aveam maxim trei zile la dispozitie sa vedem un oras intreg si nu prea mai avea rost sa ne agitam sa ajungem intr-o parte cu totul opusa de unde aveam noi treaba, pentru vreun covrig renumit.
Cu toate astea, lucrurile s-au potrivit suprinzator de bine, in cele mai multe cazuri. Desigur, am avut momente in care am mers mult prea mult decat ar fi trebuit, ca sa ne hotaram la ce restaurant sa ne asezam pentru ca nu imi permiteam sa irosesc vreo experienta culinara. Desigur, au existat si dezamagiri, mai ales acolo unde nu ma asteptam, dar si despre asta, un pic mai incolo.
Azi va povestesc despre Cluj, un oras care imi place mult si care e foarte pregatit din punct de vedere gastronomic. Locuri frumoase, mancare buna si prieteni si mai buni. Mi-as dori sa fie mai aproape…
Inca de anul trecut imi planuisem sa ajung la Baracca pentru ca tot auzisem ca e un restaurant special. Doar ca atunci planul a esuat, iar anul asta n-am mai putut rata intalnirea. Am ajuns in jur de ora 1, cand restaurantul era inca aproape gol, insa in aproximativ 30 de minute s-au adunat destul de multi clienti pentru pranz.
Meniul nu e foarte vast, insa a trebuit sa il citesc de mai multe ori, ca sa ma asigur ca fac cea mai buna alegere :). Pana la urma am ascultat sfatul lui Mazi si am luat pieptul de rata cu piure de dovleac si sos din lapte de cocos si fructul pasiunii. Carnea a fost gatita medium rare, a fost frageda si mi-a placut mult. Piureul combinat cu sosul a avut un gust exotic, putin cam dulce pentru mine, dar s-a potrivit bine cu carnea. Per total mi-a placut felul asta si m-am bucurat ca l-am ales. La masa am mai avut: pulpe de pui cu ravioli crocanti si sos chilli dulce, piept de pui cu rulou de dovleac copt si spaghete negre cu crevete Tiger si caracatita. Toate au fost foarte bune, insa cred ca preferata tuturor a fost rata. Sigur, a fost si cea mai scumpa (64 de ron) dar a meritat pe deplin. Restul felurilor au costat in jur de 30 de ron si chiar mi s-au parut justificate preturile.
La desert am ales sorbet de fructul pasiunii in crusta de ciocolata alba cu crema de menta si bezea. A fos absolut demential. L-am pozat inainte de a sparge globul de ciocolata, insa dupa ce am inceput sa mananc, am uitat complet sa il mai pozez. Sorbetul a fost foarte aromat si fin, iar crema de menta a fost suprinzatoare. Din nou, trebuie sa ii multumesc lui Mazi pentru pont 🙂 . Ceilalti meseni au ales tiramisu, inghetata si tort de zmeura, insa au decis ca sorbeto-ul a fost peste toate.
Pe langa mancare, mi-a mai placut la Baracca amenajarea locului si cuptorul in care banuiesc ca se prepara pizza. Ce nu mi-a placut a fost domnisoara care ne-a servit, care n-a schitat niciun zambet si nici n-a facut nimic mai mult decat sa ne ia comanda si sa ne aduca mancarea.
Aici am vrut sa mananc o cina mai usoara si am ales midiile in sos de rosii, dar nu m-am putut abtine sa iau si un lapte de pasare la desert. Initial mi s-a parut cam dulce, insa a fost aromat si usor, mi-a amintit de copilarie. Midiile au fost ok, insa nu m-au surprins, fix la fel a fost si cu pastele carbonara care au mai ajuns la masa. Deci mancare nu mi s-a parut peste medie, insa locul e foarte frumos decorat, iar servirea a fost mai zambareata de data asta.
Ultimul loc vizitat in Cluj a fost Casa Boema, de unde toata lumea care a fost la TIFF anul asta, a pus poze. Restaurantul are un design superb, datorita arhitectului Corvin Cristian, care a lucrat si la cateva restaurante cu personalitate din Bucuresti (Bon, Divan, Energiea). Din pacate, cand am ajuns noi (duminica la pranz) restaurantul era inchis si am ramas pe terasa, foarte frumoasa si ea.
Cam asta a fost la Cluj, urmeaza destinatiile externe, despre care sunt nerabdatoare sa va povestesc.
Cristina Mazilu says
data viitoare sa incerci si cotletele de miel. sunt out of this world! <3
Andreea says
Acum ca n-am dat gres cu primele doua ponturi, clar merg pe mana ta. La Via ce recomanzi? Ca sa incep sa fac planul pentru la anul :).