Portugalia

Totusi, daca ascult mputin fado, reintru in atmosfera aceea romantica si melancolica.

Aventura portugheza a inceput pe 6 iulie in Lisabona. Am vizitat cartierul Belém si simbolurile lui : Manastirea Jerónimos, Torre de Belém (Turnul Belem) si Padrão Dos Descobrimentos.

Manastirea este superba. Detaliile arhitecturale sunt aproape ireale, iar curtea interioara, coloanele si coridoarele te fac sa te simti in alte vremuri.

Bineinteles ca nu am ratat faimoasele prajiturele cu lapte, “pasteis de nata”, sau asa cum le-au promovat pe plan international cei de la Antiga Confeitaria de Belém, ”pasteis de Belém”. Aceasta cofetarie a primit o distinctie din partea Ministerului Turismului portughez pentru acest merit.

Urmatoarele doua zile au fost dedicate tot Lisabonei. Am vizitat cartierele Baixa, Chiado, Bairro Alto, Alfama, castelul São Jorge, pietele Rossio si Praça do Comércio, am urcat din Baixa catre Bairro Alto cu funicularul (un tramvai micut si galben, specific Lisabonei) si am urcat si coborat atatea scari de nu mai vreau sa-mi amintesc :)). 

Pentru ca orasul se intinde pe sapte coline, exista in foarte multe locuri ”miradouros”, adica terase special amenajate pentru a admira privelistea de deasupra orasului.

Alfama, cel mai vechi cartier al Lisabonei, cunoscut pentru cluburile de fado, se vede minunat din castelul São Jorge. 

Pe o straduta circulara aflata pe dealul care duce la castel (Rua Costa do Castelo 7) am descoperit restaurantul Restô do Chapitô. Citisem ca e un ”restaurant with a view” si asa a si fost. Masuta pe care am ales-o a fost langa un balcon care descoperea o priveliste superba cu raul Tejo si cladirile orasului.  

Am mancat o salata de rucola cu creveti si cod si cartofi umpluti cu carne tocata si branza. Cu un pahar de bere si unul de vin, totul a costat 20 de euro. Chiflele si sosurile au fost din partea casei.
  

Codul (bacalhau) e pestele cel mai folosit in retetele portugheze. Cel mai des, codul se sareaza si se usuca, urmand sa fie rehidratat si folosit in mancaruri. Din pacate, in restaurantele in care am mers am gasit doar cod proaspat si desi am vrut sa cumpar niste cod uscat, mirosea atat de puternic (si nu prea placut), incat mi-a fost teama sa-l bag in bagaj :P.

Un alt restaurant la care am mers si tare bine mi-a parut, a fost Casa do Alentejo (Rua das Portas de Santo Antão 58), aproape de piata Rossio. Un local tipic portughez, cu doua incaperi inalte cu pereti acoperiti cu ”azulejos”, faianta traditional portugheza cu care sunt impodobite cladirile.

 

Cu tot cu o apa de 1 litru si o sticluta de 375 ml de vin rosé, distractia ne-a costat 40 de euro. Nu e putin, insa asta e media unei mese cu doua feluri, pentru doua persoane la restaurantele centrale. Oricum, nu cred ca am fi putut gasi un restaurant mai potrivit in care sa lasam banii astia. Mancare buna, atmosfera tipica si ospatar amabil. In plus, erau si multi localnici care mancau acolo, deci primul indiciu despre un restaurant bun, era bifat.

Restaurantul nu este unul ieftin. Mancarurile de peste sunt in jur de 25 de euro iar un pahar de vin nu costa mai putin de 6 euro. Noi am ales doua deserturi, un mousse de ciocolata si menta si banane caramelizate cu inghetata, plus doua pahare de vin de Porto. Super delicioase!:)

Sambata am mers la Sintra. Un oras aproape magic care face parte din patromoniul UNESCO. Cu atatea castele si vegetatie bogata, te simti ca intr-o poveste. Mai ales daca nu e plin de turisti :).

Pentru ca era aproape, a tras o fuga si pana la Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei.    

Aici cred ca am stat cam jumatate de ora, cat sa facem cateva poze. In afara de farul pe care il vedeam in toate pozele facute acolo si monumentul pe care sunt gravate cuvintele poetului portughez Luís de Camões „Aqui, onde a terra se acaba e o mar começa” , nu am avut nimic de vizitat.

La intoarcerea spre Lisabona am trecut repede si prin Cascais si Estoril. Nu am vazut nimic impresionant. Cateva plaje frumos amenajate si barcute ancorate destul de departe de mal :).

A urmat Porto. Inainte sa plec citisem despre arhitectura impresionanta, despre podul Dom Luis I, despre sandvisul lor tipic si despre faimoasa cafenea Majestic. Dar nimic nu avea sa ma pregateasca pentru orasul asta. Este idilic. Ca-n filme. Despartit de raul Douro, Porto m-a cucerit cu imaginile perfect incadrate ca intr-o vedere, cu barcutele ce transportau butoaie de vin si bineinteles, cu peretii acoperiti de azulejos. 

 Am mancat binecunoscutul sandvis, adica “francesinha”, preparat cu mai multe feluri de carne (gratar de vita, carnati, crenvursti si inca o bucata de carne de porc) cu painea acoperita de branza topita si un sos special care contine si bere.

Nu prea se potriveste cu preferintele mele alimentare, dar nu a fost rau deloc, chiar ma bucur ca l-am incercat :). Pretul e undeva in jur de 7-10 euro, uneori fiind servita cu un ou sau cartofi prajiti.
Din pacate, pentru ca am stat doar doua zile si nici alea intregi, nu am ajuns la vreun restaurant si n-am incercat si alte preparate specifice.

Am vizitat si Cafe Majestic, considerata una din cele mai frumoase cafenele din lume, unde am baut o cafea cu gheata. Nimic spectaculos :). Insa localul este intr-adevar foarte frumos, merita vazut. 

Un loc care mi-a placut foarte tare a fost Jardins do Palacio de Cristal unde am intalnit vreo 10 pauni care se plimbau liberi prin parc. M-au fascinat…Le-am facut sute de poze si nu mai vroiam sa plec :).

Am profitat de bucataria viselor mele si de abundenta de peste proaspat din magazine si am pregatit dorada la gratar si cartofi dulci la cuptor. 

Acum ca mi-am adus aminte, trebuie sa recunosc ca m-am indragostit de supermarketurile de acolo. In afara de peste, au foarte multe legume, fructe si ingrediente deosebite si ieftine, care ma faceau sa-mi doresc sa trec in fiecare zi printr-un magazin :P.    

In Lagos am fost la un singur restaurant, Meu Limao, unde am ales niste midii in sos alb, patatas bravas si sardine prajite. Nu pot spune ca m-au dat pe spate, chiar imi era cam foame cand am plecat de acolo.

In 10 zile am reusit sa descoperim doar o parte mica din locurile si lucrurile minunate care se intampla in Portugalia si de aceea ne-am promis ca revenim. Data viitoare, zece zile la Porto si zece in Algarve :D.